Cine nu te cauta,nu iti duce dorul!

Deci o spun clar din capul locului ca multe concluzii nu ar trebui trase avand in vedere mesajul obiectiv si destul de coerent transmis de titlul articolului.

Adica pe bune,la ce ar trebui sa te aștepți cand vezi cum aceea persoana la care tu ții sau la care tu ii acorzi o mare importantă,te apreciază si bagă in seama doar atunci cand tu mereu esti primul care saluta,primul care vorbește,primul care nu vrea sa renunțe,primul care bagă in seama...

Ajungi sa te faci cel mai mic,sa te calci pe tine in picioare doar ca sa stii ca tu unul ai facut totul,ai dat ce ai avut mai bun si totusi ce primești in schimb?!Mda...mai nimic...

De obicei nu primești decat cam același tratament obișnuit ... .Nu te gândi la multa compasiune,vorbesc de ignoranta!

Acuma ma gândesc daca tot ai fi fost iubit cu aceiași măsura pe care si tu o arați,nu ar trebui sa fie un raport egal din partea ambelor tabere!

Cum se face dar ca nu se leagă ce trăiești cu ce visezi?!

Nu cumva interesul e scăzut din partea unei părți?!

Pai nu prea cred ca problema ar fi de la tine atâta timp cat tu faci orice iar acel altcineva e in lumea lui,neavând nici un sentiment fata de ceea ce lupți si încerci sa construiești ...

Fara supărare,dar nu are rost sa te minți singur cand vezi ca tu tragi sa faci ceva iar acel altcineva rade de tine.

Pai sa fim serioși,cine iti duce dorul te si cauta.

Ce te încălzește pe tine,ca prin vorbe te iubește astronomic si prin fapte micronic!!??

Se spune ca omul vorbește din adâncul inimi,dar ma gândesc eu ca si daca ar iubi cu inima cum o face cu gura,eeee...altfel ar fi lucrurile...

Si deci,care ar fi morala articolului,nu crede in chestiile astea mondene de iubire care o vezi doar cand tu bagi in seama.

Cand te iubește cineva,pai atunci lupta si el pentru tine.

Pana la urma iubirea e ceva reciproc,sau poate s-au schimbat legile normale ... ?!

Eu cred ca ne-am schimbat noi,si atunci nu e mai bine sa treci mai departe si să-ți vezi de drum.

Oricum nu ai de sa disperi,viata e prea frumoasa ca sa te opresti.

Asa ca mergi mai departe si priveste cu incredere spre viitor,cu siguranța nimic nu e la întâmplare in viata ta,si cine stie cu adevarat daca nu ai pierdut ceva bun pentru a face loc la ceva si mai bun!

Trăiește momentul!

Se pare ca noua ne trebuie multe,prea multe lecții ca sa învățăm cateodata un lucru...!

Deci ca sa fiu mai explicit,ma întreb cateodata de ce nu facem exact cum ne-ar place noua sa fie lucrurile?!

Sa spunem ca uneori suntem constrânși,sau sa spunem ca uneori regulile nu ne dau voie sa le depășim,DAR acuma vorbind despre acele situații in care chiar poti sa fi tu însuți,fara a mai fi împins sau ținut de către nimeni...Da,despre astfel de momente zic,de ce sa nu meargă lucrurile asa cum vrei si tu!

De ce sa nu ieși din tiparul obișnuit de care ai stat multa vreme fara să-l fi depășit!

Nimic nu e mai interesat sau mai plăcut decat sa ajungi in situația de a acționa măcar odată asa cum ți-ai dorit mereu.

Momente in care tu poti fi primul si în care poti decide cum sa fie multe lucruri nu prea se ivesc din păcate,dar zic ca atunci cand oportunitatea te ajuta,nu da înapoi.

Niciodata nu se stie cum vei putea sa obții totul desi nu ai avut nimic.

Fara sa încerci,fara sa iti dorești sa treci peste orice anxietate sau să-ți depășești condiția,șansele vor fi diminuate.

Nu ai nimic de pierdut,o viata avem toti si înapoi niciodata nu vom mai avea ocazia de a ne întoarce,asa ca zic,daca visul tau e cel care nu iti da pace si vrei cu adevarat să-l vezi,fa tot ce poti să-l  îndeplinești.

Piedici mereu vor fi,contează doar cum abordezi tu situațiile si sa nu uiți niciodata ca orice moneda are doua fete!

Si pana la urma,cine a zis ca nu poti visa...?!

Ai grija de tine!

Te salut!

Prea departe,prea tarziu...

Trecând prin "minunata" noastra lume,mereu ma întreb cand oare voi vedea si un lucru bun sau măcar un lucru pe care l-as putea folosi ca un exemplu sau ca un reper in orientarea mea prin aceasta mare mulțime de oameni pe care zilnic ii întâlnesc.

Cei drept la cate vad si întâlnesc in drumul meu prin viata nu prea am șanse mari de incredere ca se va schimba ceva prea devreme.

Si uite asa am ajuns sa scriu si despre acest articol,inspirat mai mult dintr-o amintire nefericita personal trăită dar si din alte întâmplări privite mai dintr-o parte dar care au avut un impact mare asupra mea si a altora.

Ma refer acuma la situațiile de genul cand iubești pe cineva atat de mult încât ii oferi totul.

Adica vreau sa spun ca uneori ne dedicam cu totul pentru a putea avea pe cineva alături,chiar daca asta presupune si sacrificii din partea noastra totusi le facem doar pentru a avea rezultatul dorit.

Dar ce te faci cand tu primești in schimb la tot greul tras si la cate ai facut doar un spate întors si atat?

Adica cred ca te-ai fi așteptat totusi la ceva daca nu pe măsura la tot ce ai facut,măcar cat de cat putin respect.

Ma gândesc cat de adânci pot fi rănile asupra ta ca om lăsate de aceasta trădare...

Sa privesti cu ochii tai cum totul se duce pe râpa si nici măcar nu a fost vina ta.

Dureros...

Dar acuma ce sa te faci cand dupa ce iti revi cum numai tu sti,cand încerci sa construiești măcar un pic din tot ce ți-a fost dărâmat,primești niste scuze cum ca ar trebui sa mai acorzi o noua șansa,ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Eu zic ca treaba cu scuzele sunt măcar acceptabile si de bun simt venite,adica măcar atat...măcar atât...

Desi nu mai are importantă nimic,eu spun ca ar trebui sa răspundem cu același tratament ca sa fim siguri ca nu se va mai infecta vreodată acel loc greu lovit..

Nu de alta,dar vreau să-ți spun ca nu poti sa pleci pur si simplu cand ai chef,sa lași tot balta,sa strici viata si visele la cineva si apoi sa apari din senin ca te-ai trezit tu ca de fapt,inainte era mai bine.

Ce rost mai are sa suni acuma cand nu trebuie sa o faci,iar cand trebuia nu o făceai?!

Acuma e prea tarziu si deja e prea departe momentul cand totul avea aceea putere unica..

Vreau să-ți spun ca timpul e trecut acuma si mai bine ne-am vedea fiecare de drumul lui pentru a evita eventualele greșeli care fac numai rau si lasa doar cicatrice ...

Absent nemotivat!

Iată ca inca o săptămana s-a scurs si odată cu trecerea ei,am trecut si noi prin viata sau mai bine zis,inca o săptămana din viata noastra s-a scurs!

Oricât de trist ar fi totusi nu putem sa ne opunem,privim doar ce am fost,ce suntem si așteptam sa vedem ce vom fi...

Cu siguranța am vrea ca timpul sa se oprească pentru momente bune doar pentru a savura momentele plăcute trăite uneori!

In acest articol vreau sa accentuez niste lucruri importante din viata multora,unii poate am trăit asa ceva,unii poate doar am auzit,însă mesajul se îndreaptă către orice categorie de om. 

Pentru unii binecuvântarea de a avea un tata nu a existat din diferite motive.

Astăzi vreau sa scriu despre acele persoane care se numesc tata,dar cu o mare mâhnite spun ca nu merita sa poarte acest nume.

De ce?

Pentru ca ei de fapt au fost doar niste fantome pentru copii lor.

Da,niste fantome...

Ca o paranteza spun ca am scris acest articol si inspirat de ce am trăit zilele trecute.Ieri un prieten al familie mele,tata al unui băiat de 6 anișori,a murit.

După anii întregi de suferința corpul sau a pierdut lupta cu boala grea care la măcinat...

Am avut o stare ce nu o pot descrie in cuvinte dupa ce am auzit ca a plecat si ca nu o să-l mai pot saluta sau vedea vreodată,niciodata...

Si asta nu ar fi fost singura imagine trista din mintea mea,imediat mi-a apărut in conștiința mea si viata acestui mic copil ce o va întâmpina de acuma singur,neavând de acum nimeni care sa ii mai rosteasca acel nume minunat si adevarat de:TATA.

Fara un tata pe acest pământ,viata nu are aceiași culoare,aceiași frumusețe indiferent de ce ți-ar oferi cei din jur.

Golul lăsat de el niciodata nimeni nu il va umple.

Cu aceasta ocazie am gasit inspiratie de a scrie articolul acesta.

Vreau sa aloc câteva cuvinte pentru aceea categorie de asa numiți tati care sunt intr-un mod paradoxal in viata dar in același timp morți pentru ca ei de fapt nu exista pentru copii lor.

Trist,nu?

O singura viata sa ai,odată sa fi pe acest pământ si sa nu te bucuri de ceea ce i-ai dat suflare,de ceea ce este o parte din tine!

Cat de mult doare,daca ai putea sa intelegi si tu!

Iti place faptul ca esti ca un aisberg rece in loc sa fi un loc cald si protector pentru cei dragi?

Cat de mult se va plăti aceata nepăsare a ta!

Tu nu vei putea să-ți motivezi niciodata absenta!

Te comporți de parca ai fi doar un străin cand știi foarte bine ca de tine a fost,este si va fi nevoie oricând!

Un sfat,o învățătura,un sprijin,toate valorează de mii de ori mai mult atunci cand vin din partea ta si nu a altora.

E normal sa te comporți ca un străin,ca un aisberg rece,ca o fantoma,asta doar in mintea ta bineînțeles,daca ai judeca ca un OM cu sentimente si rațiune iti spun ca nu ar exista atâta durere.

Tine minte,răni adânci ai facut si cu cat trece timpul si stai cu atat se va cicatriza  greu orice rana sufleteasca.

Amprenta pe care o vei lasa va fi doar de un absent nemotivat...!

Schimba ceva daca poti,nu mai sta,intr-o zi va fi prea tarziu.

Poate ca odată si odată,cu un anumit prilej iti vei da seama cat de mult ai greșit...

Pana atunci însă spun ca noi cei care avem părinți,se merita pe deplin ai prețui asa cum sunt pentru tot ce au facut pentru noi.

Au dat mult mai mult decat au avut ei vreodată,chiar daca nu s-au bucurat de ce avem noi,totusi noua ne-au împărțit tot.

Iar pentru cel căruia ii spunem tata si il avem,nu ii doresc decat mult bine si sănătate,multa mulțumire venită cu adevarat din adancul inimi ca exista,ca ne iubește,ne-a oferit si ne oferă protecție cu un preț pe care noi nu o sa-l înțelegem poate niciodata doar ca sa fim azi ce suntem.

Indiferenta face diferența!

Trecând inca o zi peste viata mea am mai învățat o lecție dureroasa dar importantă!

Azi aleg sa expun scris câteva gânduri despre indiferenta care face diferenta...

Sa zicem ca azi toti te-ar refuza.

Sa zicem ca azi nimeni nu ar avea timp pentru tine.

Sa zicem ca azi telefoanele la persoanele apropiate tie,nu ar raspunde la apelul tau.

Cum ar fi starea ta?Adica ma întreb cum ai privi atunci pe toti?

Ai avea tot aceiași sentiment plăcut fata de ceilalți,sau ți-ai schimba complet părerea?

Nimic nu e mai josnic decat sa fi indiferent!

Nimic nu doare ca indiferenta!

Nimic nu e mai greu de privit,de trăit decat sa fi tratat sau sa tratezi cu indiferenta.

E foarte confortabil sa fi mereu primul,sa știi ca ceilalți te cauta,ca ei te asculta si te saluta,dar o alta întorsătura o iau lucrurile cand esti privit ca un străin,ca pe cineva care nu contează pentru nimeni...

Acest sentiment de indiferenta poate sapa adânc in viata unei persoane,mult mai mult decat poti să-ți închipui.

Asa ca daca ai ocazia sa schimbi ceva,fă-o cat mai poti!

Cu cat ne tratam din plin cu acest "medicament",cu atat se va resimți printre noi diferenta uriașa si amara făcută...urma lăsata va fi o mare îndepărtare de tot ce inseamna prietenia!

Si nu e de mirare cand vezi ca cei care odată isi jurau incredere si respect,acuma se comporta de parca ar fi niste clandestini...

Deci trăgând rapid câteva concluzii,cam asta rezulta din tot ce tratam sau ne tratează cu indiferenta:

1)un gust amar 

2)o urma greu de șters 

3)si o lecție pe viata 

Tine minte:"INDIFERENTA FACE DIFERENTA"

Ai grija de tine!

Bunătate si respect,credința si onoare!

CAND VIATA BATE FILMUL!

"Caracterul omenesc te lasa des fara cuvinte..."

Cu siguranța multi sunt la curent cu ceea ce se întâmpla in Europa in aceste zile,mai ales de cand a început acesta migrație imensa in care oamenii disperați fug din tara lor,mai bine zis sunt izgoniți de acasa de către cel mai urat coșmar pentru orice națiune:războiul.

Dar ce vreau sa pun in prim plan e imaginea trista a acelui copil de 3 ani înecat in mare si adus de val la țărm.

Nu,nu s-a înecat in timp ce era cu părinții in vacanța,s-a înecat intr-o încercare disperata de a găsi un viitor mai bun...

Se aud voci ca s-ar fi acționat destul de rapid si prompt pentru evitarea unei astfel de situații,doar ca a avut ghinion...,ghinion...!!??

FARA CUVINTE!

Te întreb pe tine care esti sus,care esti ales de mulțime ca sa fi un exemplu si spui ca priveghezi pentru a fi un ajutor pentru toti,care ai putere de a schimba lucruri,ce ai facut pentru ca sa nu vad astfel de catastrofe?

Esti orb,surd,mut?Sau te prefaci?

Unde ai fost?

Te întreb inca ceva,daca ar fi fost unul din familia ta in locul lor,tot la fel ai fi avut aceasta liniște in suflet?

Vocea ta,tot atat de calma ar fi fost?

Era greu sa ajuti chiar cand era mai mare nevoia?

Aaa...da da,sigur,exista aceea scuza lamentabila cu care toti vin si in care va veți ascunde:"victime colaterale ..."

Te întreb,cat de dispus ai fi sa devi chiar tu o victima colaterală?

Acest copil nu e singurul ce a plecat dintre noi nevinovat,mai sunt si altii,totul putea fi evitat,dar oare sa dorit asta?

Scuze multe vor fi,tăcerea acestui copil si nu numai,vor vorbi mai tare decat o faci tu.

O datorie o poti șterge rapid cu un pix,urma lăsată de moartea micuților in încercarea de a fi mai bine nu se va șterge niciodata!

MULTUMIM PENTRU NIMIC!

Poate va întrebați de ce am ales aceste imagini si nu cea originala.

Am preferat sa ramân cu amintirea frumoasa pe care o lasa chipul unui copil in viata oricăruia dintre noi,gingășia lui,nevinovația lui,asta nu au preț,sunt memorabile.

Iubesc foarte mult copii si urăsc foarte mult orice rau care se poate abate asupra lor,de asta condamn nepăsarea multora.

Nu am scris acest articol cu gândul ca sa judec sau sa arunc cu pietre,am făcut-o cu gândul ca poate cineva aude si vede alături de noi situațile grele prin care multi trec.

NU E VORBA DE SEX,ETNIE,RELIGIE,E VORBA DE A FI OM SI DE A MAI JUDECA SI CU INIMA NU DOAR CU PRINCIPII SI IDEI!

Inca mai am in minte aceasta imagine trista a unui copil nevinovat stand întins fara suflare...

Totusi ma bucura faptul ca el a ajuns intr-un loc care ii va oferi cu siguranța cel mai bun viitor pe care nicidecum nu și l-ar fi imaginat!

Fiecare isi va lua partea lui!

Draga copilaș,îngerii și-au luat partea lor,rămas bun...

Respectul se câștiga,nu se impune!

Am stat de multe ori si m-am gandit,multi se întreaba de ce nu primesc respect.

Pai ar fi multe răspunsuri de dat.

Cu care sa încep!?

Pai e simplu,atâta timp cat tu tratezi pe alții cu ignoranta,mândrie si lipsa de omenie,la rândul lor ceilalți nu iti pot oferi mult confort...,asta daca intelegi ce zic.

Daca stai încă cu impresia ca meriți sa fi tratat ca un rege desi esti doar un bufon nu ai decat sa aștepți.

Vezi tu,in viata e lucru mare sa fi OM,iar sa poată afirma despre tine cineva ca meriți aprecierea celor din jur e ceva de invidiat,pentru ca in zilele noastre e un deficit grozav de asemenea persoane.

Deci cred ca asta se poate observa destul de ușor pe oriunde mergem.

Si fiindcă blogul l-am facut ca orice conținut din el sa fie inspirat numai din viata si articolul acesta ii va urma regula.

Un exemplu pe care il pot da cu privire despre respect,este ceea ce am vazut cu ochii mei cand am fost in vacanța pe litoral la noi in tara.

Eram așezat la coada pentru a-mi comanda ceva de mâncare la un fast food,intre timp persoana din fata mea era un turist care nu cunoștea limba romana,evident a fost înțeles greu de către cel care il servea dar pana la urma ia fost preparara mâncarea dorita.

Ce vreau sa subliniez e faptul ca in timp ce ii prepara mâncarea,băiatul care era la servit ia adresat încontinuu  cuvinte nu prea "creștinești" la care mai adaugă si vreo gluma destul de proasta la adresa acelui bărbat care a aștepta cuminte pentru a-și lua comanda.

Nu am putut decat sa ramân dezgustat de acest incident in care am vazut cum prostia umană si nesimtirea unite pot da naștere la o asemenea oligocheta,care isi bătea joc prin vorbele adresate unui om cu bun simt si care nu a cerșit nimic ci a plătit tot ce a comandat.

Asta m-a facut sa ma întreb,de ce cateodata unii cer respect dar in schimb nu sunt decat niste persoane inculte.

Am întâlnit si oameni care doar prin comportamentul si tăcerea lor te fac sa iti fie rusine sa le greșești cu ceva,dar mai sunt si exemple din acestea negative care iti provoacă scârbă cand ajungi sa ii cunosti.

Nu pot decat sa subliniez ca indiferent de unde suntem,in ce loc ne găsim,cu cine am fi nu trebuie sa uitam ca educația e cea care face diferența dintre animale si oameni desi cateodata am dubii despre oameni,dar indiferent de împrejurimile in care ne găsim ar fi bine sa începem a gândi inainte de a vorbi,doar nu degeaba am fost dotați cu rațiune.

Toti vrem schimbarea lumii dar nimeni nu vrea sa se schimbe mai întâi pe sine însuși...

Unde ar fi problema pana la urma?

Răspunsul eu zic ca se poate da doar in timp ce mergi si întâlnești lumea din jur.

Respectul se câștiga,nu se impune!

Ai grija de tine,fi tare!

Mulțumind pe unii,dezamăgești pe altii!

Avand in vedere ca inca suntem la un început de săptămana,m-am gandit sa scriu despre o realitatea pe care o întâlnim cat mai frecvent in zilele noastre.

Am stat in aceste zile si am vazut cum se fac mari eforturi si in acelaș timp se risipește o mare energie de către unele persoane,cateodata chiar si de noi încercând de a face un singur lucru,culmea unul greu si imposibil de realizat:"sa mulțumești pe toti".

Vad cum ne mințim cateodata ca am putea fi pe doua drumuri in acelaș timp.

Nimeni nu e perfect!

Asta e un adevăr!

Dar nu inteleg de ce încercam sa mulțumim pe toti asa încât sa ne placa cat mai multi desi asta înseamnă o alergare fara rost si chiar pierderi in viata încercând a fi pe placul multora.

Mereu vrem sa jucam la multe capete,dorim sa fim pe plac la cat mai multe persoane si oricum eșuăm,dar niciodata invățând lecția predata de ambiția noastra arătată uneori chiar fara rost.

De cate ori am ajuns sa nu prețuim ce avem doar din motivul ca nu știm sa mai privim ce ne înconjoara?

Mereu căutam altceva si uitam ca ceea ce este important e chiar langa noi...

Aflându-ne permanent intr-o continua încercarea de a fi iubiți de toti,lasam ce este mai important in urma si nu ne dam seama cat pierdem.

Cand ai fost tu lăsat deoparte a durut,nu?

De cate ori ai regretat faptul ca ai fi putut spune o vorba buna,un sfat si nu ai făcut-o?

Sau ca ai fi putut da o îmbrățișare,un zâmbet si nu ai făcut-o?

Costa chiar atat de mult?Nu cred!

Eu zic ca poate e timpul sa vezi si ce ai langa tine!

Hai sa facem un inventar pe câți din cei apropiați i-am uitat,i-am lăsat deoparte si i-am căutat doar la nevoie.

Poate ca e timpul sa ne schimbam si noi.

Poate ca multe nu au mers din cauza noastra!

La ce sa te zbați in gol cand sti ca cei care te apreciază cu adevărat sunt chiar langa tine si nu la distante mari cum ne creeam singuri impresii.

De ce sa pierzi tot cand poti câștiga pentru totdeauna un prieten sau multi.

O mic control facut la viata noastra nu ar strica deloc si poate ca ne-ar îmbunătăți un pic si mersul nostru prin viata.

Pana atunci priveste inainte,ai grija de tine si fi tare!

WEEKEND-a new start or a new end?

Pentru început ca o mică gluma spun ca mesajul de aici nu are nici o legătura cu melodia lui Jason Derulo,asta daca va gândiți la piesa lui care poarta cam acelaș nume.

In fine,vad ca toti așteaptă si iubesc sfârșitul de săptămana sau weekend-ul,unii ca sa plece undeva unde se pot relaxa si sa dea uitări atâtor probleme iar altii ca sa mai scape de agitatia mare de la job,totusi m-am gandit sa scriu cate ceva despre "Weekend" dar privindu-l dintr-o alta postura.

In primul rând weekend-ul te duce cu gândul la sfârșit.

Eu zic sa i-l privim din doua direcții!

Weekend-ul,un sfârșit dar si un început pentru o mulțime de persoane...

Știm ca el ne anunța ca o săptămana a luat sfârșit,dar in acelaș timp ne aduce aminte ca in fata noastra ne aștepta din nou aceiași ruta,zile noi si pline,încercări noi,etc.

De multe ori suntem puși in situația intre a continua si a ne opri,adesea chiar o grea alegere.

Nu e ușor sa te oprești cand auzi din jur voci ca sa mergi si nici sa mergi cand toti te trag si spun stop.

Niciodata nu știm ce ne rezerva ziua de mâine si cum suntem in lumea care mereu se afla intr-o continua schimbare trebuie sa fim si noi intr-o continua adaptare.

Acuma vorbind serios,de multe ori sfârșitul oricărui lucru,eveniment sau stare te face si fericit si trist,una ca sa terminat si a doua ca a fost prea repede.

Însă privind partea plina a paharului iti dai seama ca prin orice treci,fie bine fie rau,mereu in mintea si viata ta s-au imprimat lecții,cateodata plăcute si cateodata nu prea.

Daca esti cuprins de prea multe griji si temeri,eu zic ia o pauza!

Opreste-te un pic!

Gândește-te cine esti!

Ce esti si ce vrei sa faci!

Încotro mergi!

Poate ca a ajuns momentul ca sa pui punct si sfârșit la multe probleme.

Nu te mai tara si mai bine ridicate.

De ce sa mergi încet cand poti sa alergi?!

Tu esti prețuit,ai o valoare,nu asculta ce zic multi,deci priveste acest WEEKEND CA PE UN SFÂRȘIT,ca pe o șansa de a termina cu multe si a fi cat mai liber.

Eu zic ca nu are rost sa te opresti mereu doar ca sa iti plângi singur de mila ca ai fi putut face unele lucruri,sau ca nu le-ai dus la îndeplinit ,sau ca nu ai vorbit ce trebuia si cand trebuia.

Uneori lucrurile bune vin mai tarziu,fi sigur de asta.

Ai incredere in tine!

Daca te regăsești intr-o stare asemanatoare priveste inainte,gândește-te,esti om,ai rațiune,ai suflet,esti de preț,E WEEKEND SI E UN NOU ÎNCEPUT  pentru tine,lasa totul in urma,te așteptata o noua săptămana,o noua viata.

Încărcate psihic si fizic pentru noile lucruri ce vor veni peste tine!

Ai grija ce faci,cu cine esti,pe unde mergi,fi tare!

Esti bine?

Încep prin a spune o mică întâmplare care am trăit-o zilele trecute si care m-a facut pana la urma sa scriu acest mic articol.

Am avut nefericita ocazie de a trece împreuna cu prietenul meu printr-un accident de mașina.

Bine,el a fost cel lovit,nu a pățit nimic grav însă ia fost avariata mașina.

Însă ceea ce ma marcat a fost ce mi-a povestit ca a simțit in zilele următoare.

Ma așteptam sa imi spună ca e suparat din cauza evenimentului,sau ca a tras o sperietura mare si nu o poate uita,însă el a început să-mi povestească despre o alta durere si una de care multi nu o vad.Aia doar se simte.

Mi-a spus cu mare frustrare ca nimeni nu la intrebat daca e bine,daca este suparat...

Adica se aștepta si el măcar la asa ziși prieteni sa ii scrie,sa i-l sune si nu a fost.

Consolarea mai venea ca ii mai scriam eu,asta la facut sa se simta cat de cat ok,știind ca totusi mai este cineva care ii este alături.

Nu o spun ca o lauda dar nu trecea zi sa nu i-l întreb ce face,cum mai este.

Nici faptul ca a fost lovit nu i-l durea cum a fost acest gest din partea la multi de a nu-l suna sau a nu-i scrie măcar un mesaj.

Am raportat asta la viata noastra si am zis ca o sa scriu despre ce am vazut la prietenul meu.

Ar trebui sa ne aducem un pic aminte,cand am fost noi întrebați ultima data daca suntem bine?

Acuma ma refer sa nu te caute cineva cu scopul ca ar avea nevoie să-l ajuti.

Ma refer la simpla întrebare:"esti bine?" pusă doar ca sa vadă cum te mai simti tu ca om.

Poate ca a trecut mult timp!

Dar cand ți-ai facut tu timp sa pui întrebarea asta cuiva doar ca sa vezi ce mai face?

Poate ca fiind inundați zilnic cu probleme ne afundăm intr-o izolare de care singuri ne facem vinovați chiar daca dam vina deseori pe circumstanțe.

Poate ca esti suparat,frustrat,uitat,trist sau orice alta stare,dar ce zici daca lași toate la o parte si faci tu primul un pas.

Nu cred ca strica sa vezi daca este bine fratele tau,prietenul tau,părinții tai sau oricine ai avea.

E greu sa știm ca suntem înconjurați de atâta tehnologie care a fost făcută cu scopul de a fi cat mai aproape si totusi noi suntem atat de departe

Eu zic ca la fel cum tu aștepți ca sa iti scrie si celălalta persoana aștepta la fel.

Poate ca unul e mai rau ca altul dar pana cand cineva nu lasa jos totul nu se poate vorbi de o alta abordare.

Si pana o sa faci asta,eu te întreb mai întâi pe tine:prietene,esti bine?

Ai grija de tine,fi tare!

PLOAIE sau SOARE?

E luni si încep prin a spune ca de câteva zile vremea la mine unde locuiesc a fost una "trista",am avut parte doar de zile ploioase si un cer noros.

Si in sfârșit a venit si ziua asta,am așteptat cu drag sa vad din nou soarele.

Fara soare parca trăiam doar zile de doliu...si nu exagerez cand spun

asta.

Abia acum realizez ca nu prea puneam mare preț pe soare,in fiecare zi știam ca el va fi la locul lui,dar acuma cand a lipsit doar un pic imediat s-a vazut efectul,totul isi pierdea încet frumusețea,totul intrase la apa,acuma vorbind si la propiu si la figurat.

Pana si eu ca om nu mai eram eu...

Oricum,nu lucrez la meteorologie si nu am venit sa scriu aici despre cum va fi in continuare vremea doar ca am gasit un prilej cu aceste schimbări de clima pentru a scrie încă o lecție de viata,din viata si pentru viata.

Deci care ar fi morala din treaba asta:"Prețuim doar după ce pierdem".

Acuma raportez ce am trăit zilele astea la viata noastra!

Vezi,acuma sa pot explica cat de mult a însemnat mică ieșire din decor si revenirea lui la loc,a soarelui,nu pot...

De ce?Nu stiu!

Pur si simplu ii mulțumesc lui Dumnezeu si ma bucur ca soarele e la locul lui si ajuta natura cat si pe noi oamenii cum stie el mai bine.

Cam asa stau lucrurile ma gândeam cu fiecare persoana ...

De multe ori cred ca sa întâmplat ca sa iubim pe cineva mai mult doar după ce o sau i-l pierdem.

Si sentimentul nu e unul prea plăcut...

Cat timp tie alături,te obișnuiești cateodata chiar uitândul iar la un moment dat ajungi chiar sa-l dai la o parte.

Te mai frământa cateodata ideea sa vezi ce mai face,cum mai este,si ii scri doar cand iti mai aduci aminte,te bucuri ca ți-a răspuns si ca încă mai e acolo.

Dar ce te faci cand i-l pierzi sau o pierzi?

Atunci nu mai ai ce si cum sa ii vorbești!De fapt nu mai ai cui sa-i vorbești.

Eu zic ca poate o schimbare ne-ar prinde bine!

Hai sa încercam sa prețuim ce avem!

Hai sa vedem si ce ne înconjoara nu doar ce ar putea sa ne fie alături.

Poate ca ne este îndeajuns ce avem langa noi.

Poate ca nu a mers nimic din cauza noastra!

Poate încercând sa găsim prea multe răspunsuri,ne-am rătăcit singuri!

Hai sa ne întoarcem un pic înapoi si sa privim de unde s-au rupt multe legături.

Poate ca soarele nu a ieșit ca nu i-am dat noi voie.

Preferi sa stai in ploaie cand poti avea soare?

Tu poti sa schimbi "anotimpul" din viata ta pentru ca tu joci un mare rol in toate aceste lucruri.

De tine depind multe!

Nu da cu piciorul in ceea ce poate fi cel mai bun lucru din viata ta.

Deci,ai grija de tine,fi tare si uita-te încă o data la ce este in jurul tau,vezi ce poti recupera sau repara!

REGULA NUMĂRUL 1:SA NU AI INCREDERE IN NIMENI!

Fiindcă e prima mea postare pe acest blog si fiindcă l-am facut ca sa fie unul in care sa poti vedea si învață despre ce este in jurul tau,m-am gandit sa i-l încep cum altcumva decat cu un mesaj simplu si potrivit pentru zilele de astăzi.

Sunt sigur ca acest mesaj cu regula numărul 1 l-ai vazut des pe multe rețele de socializare dar nu ii dai importantă atâta timp cat nu treci sau nu trăiești asa ceva.

Poti sa sti cum e sa pierzi pe cineva drag atâta timp cat tu nu ai trăit asa ceva?Nu!

Poti sa spui ca sti cum e sa fi părinte daca tu niciodata nu ai fost?Nu!

Si multe exemple ar fi,dar ma opresc azi doar la aceasta regula.Sti cat de greu e sa iti auzi secretele tale spuse,cand tu sti ca ai clădit o incredere mare intr-o persoana iar acum te vezi vândut?!Nu am cuvinte!

De multe ori suntem puși in situația de a spune cuiva ceva sau de a avea o incredere necondiționată intr-o persoana doar pentru a scapă de unele poveri ce stau pe suflet,însă partea întunecata a acestui gest pe care i-l faci nu e ca nu ai cui sa-i spui ceva,ci mai degrabă lipsa caracterului omenesc te lasa des fara cuvinte si iti dai seama ca doar tu ținând in tine iti faci oricum mai mult bine decat sa poti spune:"uite,el e prietenul/prietena meu/mea cea mai bun/buna,el/ea știe tot ce am pe suflet.

Eu iti recomand azi sa privești mai mult in sus,mai mult la cer decat in jos la asa ziși "oameni".Poti foarte ușor sa vezi cat de mult tin unii la tine prin singur fapt ca doar un pic ce lipsești din peisaj deja tot ce l-ai crezut ca fiind un secret este vandut la cat mai multe persoane exact ca o știre din ziar.

Asa ca draga cititorule nu asculta multele si dese promisiuni ca poti avea incredere in multi,iubește familia ta,respectați părinții si doar asa poti evita situațiile de a nu ramane cu urme adânci in inima ta care nu pot să-ți aducă decat regrete!

Tine minte regula numărul 1 oriunde,oricând!

Învață sa iti ridici privirea in sus,învață sa iti creezi propria lume fara falsitatea si avand ca stâlp de baza familia ta si sufletul tau.Oricum încrederea jurata de multi vezi cum încetul cu încetul ajunge doar un film SF,deci ai grija de tine si fi tare!