Iată ca inca o săptămana s-a scurs si odată cu trecerea ei,am trecut si noi prin viata sau mai bine zis,inca o săptămana din viata noastra s-a scurs!
Oricât de trist ar fi totusi nu putem sa ne opunem,privim doar ce am fost,ce suntem si așteptam sa vedem ce vom fi...
Cu siguranța am vrea ca timpul sa se oprească pentru momente bune doar pentru a savura momentele plăcute trăite uneori!
In acest articol vreau sa accentuez niste lucruri importante din viata multora,unii poate am trăit asa ceva,unii poate doar am auzit,însă mesajul se îndreaptă către orice categorie de om.
Pentru unii binecuvântarea de a avea un tata nu a existat din diferite motive.
Astăzi vreau sa scriu despre acele persoane care se numesc tata,dar cu o mare mâhnite spun ca nu merita sa poarte acest nume.
De ce?
Pentru ca ei de fapt au fost doar niste fantome pentru copii lor.
Da,niste fantome...
Ca o paranteza spun ca am scris acest articol si inspirat de ce am trăit zilele trecute.Ieri un prieten al familie mele,tata al unui băiat de 6 anișori,a murit.
După anii întregi de suferința corpul sau a pierdut lupta cu boala grea care la măcinat...
Am avut o stare ce nu o pot descrie in cuvinte dupa ce am auzit ca a plecat si ca nu o să-l mai pot saluta sau vedea vreodată,niciodata...
Si asta nu ar fi fost singura imagine trista din mintea mea,imediat mi-a apărut in conștiința mea si viata acestui mic copil ce o va întâmpina de acuma singur,neavând de acum nimeni care sa ii mai rosteasca acel nume minunat si adevarat de:TATA.
Fara un tata pe acest pământ,viata nu are aceiași culoare,aceiași frumusețe indiferent de ce ți-ar oferi cei din jur.
Golul lăsat de el niciodata nimeni nu il va umple.
Cu aceasta ocazie am gasit inspiratie de a scrie articolul acesta.
Vreau sa aloc câteva cuvinte pentru aceea categorie de asa numiți tati care sunt intr-un mod paradoxal in viata dar in același timp morți pentru ca ei de fapt nu exista pentru copii lor.
Trist,nu?
O singura viata sa ai,odată sa fi pe acest pământ si sa nu te bucuri de ceea ce i-ai dat suflare,de ceea ce este o parte din tine!
Cat de mult doare,daca ai putea sa intelegi si tu!
Iti place faptul ca esti ca un aisberg rece in loc sa fi un loc cald si protector pentru cei dragi?
Cat de mult se va plăti aceata nepăsare a ta!
Tu nu vei putea să-ți motivezi niciodata absenta!
Te comporți de parca ai fi doar un străin cand știi foarte bine ca de tine a fost,este si va fi nevoie oricând!
Un sfat,o învățătura,un sprijin,toate valorează de mii de ori mai mult atunci cand vin din partea ta si nu a altora.
E normal sa te comporți ca un străin,ca un aisberg rece,ca o fantoma,asta doar in mintea ta bineînțeles,daca ai judeca ca un OM cu sentimente si rațiune iti spun ca nu ar exista atâta durere.
Tine minte,răni adânci ai facut si cu cat trece timpul si stai cu atat se va cicatriza greu orice rana sufleteasca.
Amprenta pe care o vei lasa va fi doar de un absent nemotivat...!
Schimba ceva daca poti,nu mai sta,intr-o zi va fi prea tarziu.
Poate ca odată si odată,cu un anumit prilej iti vei da seama cat de mult ai greșit...
Pana atunci însă spun ca noi cei care avem părinți,se merita pe deplin ai prețui asa cum sunt pentru tot ce au facut pentru noi.
Au dat mult mai mult decat au avut ei vreodată,chiar daca nu s-au bucurat de ce avem noi,totusi noua ne-au împărțit tot.
Iar pentru cel căruia ii spunem tata si il avem,nu ii doresc decat mult bine si sănătate,multa mulțumire venită cu adevarat din adancul inimi ca exista,ca ne iubește,ne-a oferit si ne oferă protecție cu un preț pe care noi nu o sa-l înțelegem poate niciodata doar ca sa fim azi ce suntem.
